banner ecoest fin

Turism durabil

Practica turistică internațională a demonstrat de-a lungul vremii că indiferent de tipul de turism practicat (turism de masă sau alternativ), în final rezultă o serie de impacturi resimțite atât în societate, cât și la nivelul mediului natural. În mod cert turismul de masă este cel responsabil pentru cele mai vizibile și mai profunde influențe negative la nivelul ariilor de destinație, acestea fiind în marea majoritate a cazurilor impacturi negative. 

Ideea adoptării conceptului de dezvoltare durabilă în turism a apărut la începutul anilor a€™90, luând astfel naștere turismul durabila€“ o ramură ce a căpătat rapid importanță atât în domeniile academic și cercetare, cât și în activitatea sau industria turistică. Din principiu, turismul durabil se disociază de turismul de masă și se asociază parțial cu forme de turism alternativ, contemporan. Cu alte cuvinte turismul durabil este în primul rând opusul turismului de masă. 

Turismul durabil răpunde nevoilor turiștilor și regiunilor receptoare cu privire la protejarea și ameliorarea resurselor pentru generațiile viitoare. Acesta are ca scop gestionarea integrată a tuturor resurselor, urmărind satisfacerea nevoilor economice, sociale și estetice fără a pericilita conservarea integrității culturale, procesele ecologice esențiale, diversitatea biologică și mediul. 

Conform "Journal of Sustainable Tourism”, apărut în anul 1993, acesta se definește că fiind „o abordare pozitivă cu intenția de a reduce tensiunile și fricțiunile create de complexitatea interacțiunilor dintre industria turistică, turiști, mediul natural și comunitățile locale ca gazde ale turistilor"€œ. 

În concluzie, turismul durabil este o formă de turism alternativ care însă are la bază următoarele principii: 

  • minimizarea impacturilor activității turistice asupra mediului natural în vederea obținerii durabilității ecologice contribuind la menținerea și îmbunătățirea stării de conservare prin întoarcerea unei părți a veniturilor la aria protejată. Practicarea formelor de turism care nu afectează mediul natural. 
  • minimizarea impacturilor negative ale activității turistice asupra comunității locale și a membrilor ei în vederea obținerii durabilității sociale.  Dezvoltarea acelor forme de turism care nu perturbă și nu întrerup viața de zi cu zi a populației destinației turistice. Evitarea apariției situațiilor ostile în relație cu comunitatea locală. 
  • minimizarea impacturilor negative ale activității turistice asupra culturii/tradițiilor/obiceiurilor comunităților locale în vederea obținerii durabilității culturale. 

O formă aparte a turismului durabil o reprezintă TURISMUL ÎN MEDIUL NATURAL, numit și TURISMUL PENTRU NATURĂ, corespunde tuturor formelor de turism care depind în mod hotărâtor de un mediu natural în calitatea de atracție principală sau peisaj.

Turismul pentru natură include diferite forme de turism și experiențe în mediul natural, cum ar fi turismul de aventură, turismul montan pedestru/drumeția montană și ecoturismul, concretizate în următoarele tipuri de activități: vizitarea unor sit-uri naturale, activități specifice turismului de aventură, activități de observare ale naturii (formațiuni geomorfologice, faună, floră, fenomene naturale), activități axate pe descoperirea potențialului natural și cultural autohton. 

Termenul mediu natural corespunde unui mediu în care biodiversitatea și procesele ecologice nu au fost alterate de activitățile umane, care-și păstrează capacitatea de a se regenera și în care prezența umană nu modifică peisajul într-o manieră importantă (nu-l domină).

În concluzie, turismul pentru natură corespunde activităților axate în principal pe observarea și aprecierea naturii, fie celor practicate în aer liber cu scopul de a descoperi, care sunt dezvoltate și gestionate astfel încât să minimalizeze impactul negativ asupra mediului și să maximalizeze reinvestitiile economice pe plan local. 

PrintEmail